Gramatica limbii române

Româna este o limbă inflecţionară comparabilă cu celelalte limbi romanice, cu o gramatică destul de dificilă. Este o limbă ce a păstrat cazurile din latină, nominativul, acuzativul, dativul, genitivul şi vocativul. Substantivele au trei genuri: masculin (un băiat, doi băieţi), feminin (o fată, două fete) şi neutru (un tren, două trenuri).

Articolele, adjectivele, pronumele se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul la care se referă. Limba română are patru grupe de verbe:

• care se termină în A (a dansa, a cânta)
• care se termină în E (a cere, a crede)
• care se termină în EA (a vedea, a cădea)
• care se termină în I, Î (a citi, a urî)

şi în patru moduri (indicativ, condiţional, conjunctiv şi imperativ).

Ordinea cuvintelor este subiect - predicat - complement, dar această ordine poate fi uşor schimbată. În ceea ce priveşte forma interogativă a propoziţiilor, ordinea cuvintelor poate fi subiect - predicat - complement, păstrând o anumită intonaţie sau predicat - subiect - complement.